ISTORIA ROMANIEI

Granitele României de astazi includ o mare parte din teritoriul statului antic Dacia. Teritoriul actual al României a fost locuit începând cu mileniul 2 înainte de Hristos, de triburile indo-europene ale tracilor. Începând cu secolul 6 înainte de Hristos, în regiunea Dunarii de Jos sunt semnalati getii, iar în tinuturile Banat si Transilvania, dacii. În vremea lui Burebista (82-44 î.Hr.), statul geto-dac avea ca hotare: în nord - Carpatii Padurosi, în sud - muntii Haemus (Balcani), în vest - confluenta râului Morava cu Dunarea mijlocie, în est - râul Bug.

Dupa moartea lui Burebista, statul geto-dac se va destrama în patru apoi în cinci formatiuni politice. Nucleul statal se mentine în zona muntilor Sureanu, unde domnesc succesiv Deceneu, Comosicus si Coryllus.

Unitatea statului dac este refacuta de regele Decebal (87-106 d.Hr.). Noul stat avea resedinta la Sarmizegetusa. Acesta avea dimensiuni mai mici decât statul lui Burebista, însa era mai bine organizat. Domnia sa reprezinta perioada de apogeu a civilizatiei geto-dacilor, aflata în a doua etapa a epocii fierului (La Tene). Datorita agravarii pericolului roman, care ajunsese la Dunarea de Jos, Decebal poarta doua razboaie cu romanii condusi de împaratul Traian în anii: 101-102 respectiv 105-106. În urma acestor razboaie, Dacia este cucerita si transformata în provincie romana. Începe oficial procesul de romanizare al autohtonilor geto-daci.

Romanizarea reprezinta un proces istoric complex prin care civilizatia romana patrunde în toate compartimentele vietii unei provincii încât duce la înlocuirea limbii populatiei supuse cu limba latina. Factorii romanizarii au fost administratia, armata, veteranii, colonistii, urbanizarea, religia, dreptul si învatamântul în limba latina. Impactul asupra autohtonilor, al acestor factori, a fost asimilarea, în mod constient, a civilizatiei romane. În anul 271, împaratul Aurelianus retrage administratia si armata din Dacia. Cea mai mare parte a populatiei romanizate ramâne la nord de Dunare. Avem dovezi ale continuitatii populatiei daco-romane la nord de Dunare. Asezari daco-romane nord-dunarene cunosc o locuire neîntrerupta. Vechi centre urbane sunt : Sucidava, Dierna, Sarmizegetusa, Napoca, Porolissum. Însa o parte a locuitorilor vechilor orase se retrag spre tinuturile rurale din cauza migratorilor si întemeiaza noi asezari. Dupa retragerea aureliana este refacuta unitatea dacica din stânga Dunarii de Jos. Desfiintarea frontierei romane de pe linia Carpatilor a permis circulatia nestingherita pe ambele versante: dacii liberi - patrund în interiorul arcului carpatic; daco-romanii trec la E. si S. de Carpati. Refacerea unitatii dacice a amplificat procesul de romanizare. Practicarea neîntrerupta a unor activitati specifice unei vieti sedentare, incompatibile cu nomadismul: agricultura, mestesugurile, exploatarea minereurilor si comertul.

Nicolae Iorga, pe baza izvoarelor istorice studiate o viata, concluzioneaza în Istoria românilor, publicata în parte postum, ca poporul român s-a format "între Carpatii beskizi si Pelopones si de la Marea Adriatica la Marea Neagra." Aceasta constatare este facuta si de P. P. Panaitescu, Silviu Dragomir si altii, cu formula etnografica românii sunt urmasii traco-ilirilor romanizati. Parintele Dumitru Staniloaie observa ca romanizarea - subiectul unor dezbateri vaste - s-a realizat în primul rând prin Crestinarea traco-ilirilor, proces care determina si romanizarea si deschidea calea catre o latinizare adevarata si pentru cei din apropierea comunitatilor crestine. Asadar, românii s-au format pe un teritoriu vast care se întindea la nordul si la sudul Dunarii, înglobând fostele provincii romane Dacia si Moesia. Prima sinteza a fost aceea dintre daci si romani si sta la baza formarii poporului român. Dupa retragerea aureliana în fosta provincie Dacia ramâne o populatie romanizata, latinofona. A doua sinteza se produce la nordul si la sudul Dunarii, în decursul mai multor secole între populatia daco-romana si populatiile slave venite în sec. VII. Consecintele asezarii slavilor la sud de Dunare sunt importante. Are loc separarea latinitatii din Pen. Balcanica de cea nord-dunareana. La sud de Dunare - majoritatea populatiei romanice este asimilata de slavi. La nord de Dunare, populatia romanica mai numeroasa asimileaza elementele slave. Rezultatul celor doua sinteze a dus la formarea poporului român, proces încheiat în linii mari la sfârsitul secolului VIII. Tot de la sfârsitul secolului VIII putem vorbi de aparitia limbii române, fiind o limba romanica sau neolatina.

În acea perioada numele Dacia a continuat sa se foloseasca pentru doua provincii romane sud-dunarene (din Serbia si Bulgaria de astazi), dar si pentru teritoriul de la nord de Dunare. În acelasi timp, pentru regiunea dintre Marea Adriatica, Marea Neagra, Marea Marmara si Marea Egee se încetatenea termenul de "Romania", de la care vine si numele actual de România.

Invazia slava din secolul al VII-lea va avea si efecte nefaste pentru români. Întâi, va permite grecilor sa includa teritoriile de peste Dunare în Imperiul Romanic Bizantin (prin termenul de romanic se atesta ca Imperiul Roman de Rasarit, cu capitala la Constantinopol, e continuatorul Imperiului Roman distrus de catre barbari). Slavii si bulgarii vor separa astfel pe românii de la sudul de Haemus (Muntii Balcani), de cei din nord. Separarea va cunoaste o serie de întreruperi si miscari de "unificare", ca cea a Asanestilor* (sec. XII-XIII), care împreuna cu bulgarii devin un vehicul de expansiune slavo-bulgara, ortodoxa, pe vector nord si nord-vest, distrus definitiv de marile invazii tatare, aparitia statului Ungrovlahia (sau Valahia), definitivarea organizarii Transilvaniei si ocupatia otoman.

Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova si Muntenia (sau Tarii Rumânesti), în anul 1859, odata cu alegerea concomitenta ca domnitor în ambele state a lui Alexandru Ioan Cuza. Acesta a fost obligat sa abdice în anul 1866 de catre o larga coalitie a partidelor vremii, denumita si Monstruoasa Coalitie, din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului. Unirea nu fusese garantata decât pe parcursul domniei lui Cuza, momentul fiind depasit de introducerea unei case domnitoare straine, de Hohenzollern din ramura catolica: din 1881, regi. România a devenit independenta în urma participarii la razboiul ruso-turc din 1877 - 1878, odata cu Serbia. Tara îsi va mari teritoriul ca urmare a celui de-al doilea razboi balcanic, când în urma Pacii de la Bucuresti (1913) se obtine Cadrilaterul si a Primului Razboi Mondial, când Transilvania, Bucovina si Basarabia sunt obtinute, în cea mai mare parte, prin aplicarea politicii "autodeterminarii natiunilor" (principiile wilsoniene, cu initiative locale si plebiscite), dar având ocazional aspectul unor campanii militare (1918-1919). Basarabia, Bucovina de nord si Tinutul Herta au fost încorporate Uniunii Sovietice în 1940, recuperate în anul 1941 si apoi din nou încorporate în Uniunea Sovietica în anul 1944, iar astazi se afla în componenta Republicii Moldova si a Ucrainei. În anul 1940, Cadrilaterul a fost restituit Bulgariei.

Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, România va deveni o tara comunista sub influenta Uniunii Sovietice - contracarata, dupa cca. 1965, de o varianta autohtona de regim comunist, ocazional, în probleme de politica externa, în opozitie cu URSS. Regimul a ramas îndepartat de orice alta tentativa de reforma interna, întorcându-se la abordari dogmatice autoritare, cu manifestari represive, pe masura ce era confruntat cu politicile de Perestroika. În decembrie 1989, la capatul unei serii de evenimente sângeroase, edificiul politic comunist s-a prabusit. Numele tarii a fost Republica Populara Romîna (cu î din i, din 1953 pâna în 1964, scris prescurtat RPR, 1947-1965) si Republica Socialista România, (scris (mai rar) prescurtat RSR, 1965-1989). Numele actual, România, dateaza din 1862. Regimul comunist din România, duce la alterarea vietii politice, economice, sociale si morale, a învatamântului, stiintei, culturii. Regimul dictatorial este înlaturat în urma revoltei populare din decembrie 1989 . Consiliul Frontului Salvarii Nationale , care a preluat puterea în decembrie 1989, proclama renuntarea la comunism, schimbarea numelui tarii (în România) ,pluripartitismul, trecerea la economia de piata, restabilirea drepturilor fundamentale ale omului.

Dupa încheierea Razboiului rece în 1989, România si-a îmbunatatit relatiile cu Europa, a aderat la NATO în 2004 si a aderat la Uniunea Europeana. Alegerile parlamentare din 2004 au fost câstigate de Coalitia PSD+PUR. Dar PUR paraseste alianta si îsi schimba numele în Partidul Conservator. Alegerile prezidentiale sunt câstigate de candidatul Aliantei Dreptate si Adevar: Traian Basescu. Calin Popescu Tariceanu formeaza un guvern de coalitie format din: Alianta Dreptate si Adevar+Uniunea Democrata a Maghiarilor din România+Partidul Conservator. Tratatul de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana a fost semnat de reprezentantii statelor membre si cei ai tarilor aderente în Luxemburg, la Abatia Neumünster, pe 25 aprilie 2005 si a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, dupa ratificarea sa de catre cele 25 de state ale Uniunii Europene. România este republica parlamentara . Tot în 2007 presedintele Traian Basescu este suspendat, dar este reales de popor. Câteva saptamâni mai târziu Alianta Dreptate si Adevar se destrama.