Fluviul Dunare - Romania - Ghid Turistic Romania

Dunarea are o importanta deosebita sub multiple aspecte pentru tara noastra. In acelasi timp datorita unor caracteristici naturale exceptionale (volumul de apa al fluviului) are influenta asupra clorlalte elemente naturale, indeosebi in navigatie.
Cursul sau are un pronuntat caracter unitar, avand in acest fel caracteristicile unei unitati naturale distincte in ansamblul unitatilor regionale ale Romaniei. Este mai putin o unitate de "relief" ca celelalte unitati naturale, desi relieful jos- lunca si valea- este foarte expresiv si mai mult o "hidrografie" similara in unele aspecte Marii Negre.
Cursul Dunarii poate fi subdivizat in patru sectoare astfel: de la Bazias la Portile de Fier, de la Portile de Fier la Calarasi, de la Calarasi la Braila si in aval de Braila.   

Aceasta unitate regionala grefata pe un sistem hidrografic de mari dimensiuni este totodata si un element de legatura intre unitatile conexate: Muntii Banatului, Podisul Mehedinti, Podisul Getic, Campia Romana, Podisul Dobrogei, Delta Dunarii si chiar Marea Neagra. Totodata spre Dunare "graviteaza" si spatii mai indepartate, direct sau indirect, prin intermediul retelei hidrografice regionale si continentale (sistemul Rin-Main-Dunare).
Fluviul Dunarea are si un spatiu adiacent de influenta direct care poate fi considerat functional "legat" de fluviu  si tratat ca atare.

Sectorul Portile de Fier - Calarasi este sectorul Dunarii situat in sudul Campiei Romane. Datorita reliefului jos si luncii largi Dunarea are o latime apreciabila, ceea ce face ca adancimile sa fie mai mici, asigurand doar un pescaj de 2 m, impropriu navelor maritime; apar si ostroave (cum ar fi Ostrovul Mare).
In Lunca Dunarii existau in trecut lacuri intise legate prin brate secundare de Dunare si situate sub influenta oscilatiilor de nivel ale acesteia; aceste lacuri de lunca au fost indiguite, desecate, cum a fost lacul Greaca, cel mai intins, si o parte amenajate (de ex. lacul Bistret sau Suhaia).
Spre sud tarmul este mai inalt, iar spre Campia Romana mai jos, cu o larga dezvoltare a luncii, ceea ce-i confera o pronuntata asimetrie; aceasta "impingere" spre sud a Dunarii este datorata (printre altele) si afluentilor directi din Campia Romana (Drincea, Desnatui, Jiu, Olt, Calmatui, Vedea, Arges, Mostistea).
Portuile principale din acest sector sunt: Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenita si Calarasi.
In acest sector a fost amenajata hidrocentrala Portile de Fier II. Intre orasele Giurgiu si Ruse Dunarea este traversata de un pod rutier si feroviar.

Sectorul Bazias - Portile de Fier se numeste si Defileul Dunarii; schimbarea profunda a caracteristucilor cursului Dunarii are loc in dreptul barajului de la Portile de Fier.
In parte de nord sunt Muntii Locvei, Muntii Almajului (intre Bazias si Orsova) si pe o mica portiune (in aval de Orsova) Podisul Mehedinti; unitati care au corespondente la sud de Dunare, unde Carpatii se continua.
Inaintea construirii sistemului hidroenergetic si de navigatie de la Portile de Fier, cursul Dunarii in regimul natural avea o serie de caracteristici pe care nu le mai intilnim in forma actuala, amenajata.
Ca un adevarat "defileu" valea foarte ingusta imprima apei o viteza mare formandu-se vartejuri, care ingreunau navigatia; chiar in zona Portilor de Fier, albia avea stanci vizibile la ape mici.
Zona ingusta din dreptul Muntilor Almajului purta si poarta numele de "Cazane". Prin construire barajului s-a creat un lac intins, necesar hidrocentralei "Portile de Fier".
Datorita cresterii nivelului apei (cu aproximativ 7 m) o serie de localitati au fost stramutate, cum s-a intamplat cu orasul Orsova.
Barajul are lateral un sistem de doua ecluze, care faciliteaza deplasarea navelor.
Afluentii principali ai Dunarii in acest sector sunt: Nera (care se varsa chiar la intrarea Dunarii in Tara, langa Bazias) si Cerna, iar porturile principale sunt Moldova veche si Orsova.

Sectorul Calarasi - Braila (Baltile Dunarii) se caracterizeaza prin despartirea Dunarii in cate doua brate (unite inr-un singur curs intre Giurgeni - Vadu Oii), ce inchid in interior incinte, in trecut inundabile ("Balta" Brailei si "Balta" Ialomitei), cu balti, mlastini, lacuri, paduri, in prezent indiguite, desecate si transformate in zone agricole ("Insula Mare a Brailei" si "Balta Ialomitei").
Sectorul "baltilor" ca si Lunca Dunarii din sudul Campiei Romane (intre Drobeta-Turnu Severin - Calarasi) erau utilizate in trecut de pastorii transhumanti, care coborau oile din Carpati la iernat, datorita climatului mai bland si adapostit.
In acest sector Dunarea este traversata de podul feroviar vechi, un pod feroviar si rutier nou intre Fetesti si Cernavoda si podul rutier Giurgeni-Vadu Oii.
Afluentii Dunarii in acest sector sunt Calmatui si Ialomita, iar porturile principale - Fetesti, Cernavoda, Hirsova si Macin.

Sectorul dintre Braila si Mare, Dunarea Maritima, in aval de Braila, permite intrarea navelor maritime (cu pescaj de 7 m). Intre Braila si Patlageanca, Dunarea curge printr-un singur brat, sporindu-si debitul cu afluentii mari (Siret, cu 222 mc./sec. si Prut). La Patlageanca si in aval de Tulcea se desparte in cele trei brate - Chilia, Sulina, Sfantu Gheorghe - care contureaza spatiul Deltei.
Dintre acestea doar Sulina este navigabil pentru nave maritime; este continuu dragat, indeosebi la varsarea in mare, unde se creaza "bara" de la Sulina. In acest sector porturile principale sunt Braila, Galati, Isaccea, Tulcea si Sulina.
Vegetatia predominanata este vegetatia acvatica si de lunca, cu speciile corespunzatoare. Fauna acvatica da insa specificul Dunarii; aici urca din Marea Neagra, pentru a-si depune icrele, sturionii (morun, pastruga, cega, nisetru), numiti de Herodot "pesti fara oase". In lungul Dunarii exista specii de animale caracteristice luncii (vidra, bizam, numeroase specii de pasari s.a.).
Solurile de lunca (aluviale), solurile nisipoase si cele saraturoase au, pe ansamblu, o fertilitate redusa care necesita masuri de ameliorare.

Hidrografia este elementul esential al caracteristicilor fizico-geografice. Dunarea isi sporeste debitul cu peste 900 mc./sec. la Patlageanca, in mare parte datorita afluentilor directi din tara noastra precum Nera, Cerna, Topolnita, Drincea, Desnatui, Jiu, Olt, Vedea, Arges, Ialomita, Calmatui, Siret, Prut.
Debitul solid la intrarea in Delta este de 58,7 mil. t. aluviuni pe an, care se depun pe teritoriul Deltei sau in mare.
O data la cativa ani, Dunarea ingheata, rareori de la un mal la altul; frecvent insa sloiurile in timpul dezghetului se acumuleaza creindu-se zapoare, care stanjenesc navigatia.  Lunca Dunarii are ape freatice la suprafata, bogate, alimentate partial din Dunare, ale caror oscilatii frecvente pot crea saraturi.