AL DOILEA RAZBOI MONDIAL

Cel de-al Doilea Razboi Mondial a fost cel mai mare razboi din istorie, la el luand parte in total 61 de tari, cu polulatia de 1.7 miliarde de locuitori reprezentand trei sferturi din populatia Terrei, dar si cel mai sangeros, fiind estimat un numar de 55 de milioane de victime dintre care 30 de milioane de civili, aici neincluzand milioanele de evrei ucisi in urma Holocaustului. Finantarea intregului razboi a atins suma de 1 trilion de dolari americani, dintre care numai Statele Unite cheltuind estimativ 341 miliarde.

Dupa incheierea Primului Razboi Mondial, la 11 noiembrie 1918, trei natiuni si-au manifestat nemultumira fata de urmarile conflagratiei:Germania, considerata raspunzatoare pentru intregul razboi in urma Tratatului de la Versailles, Italia si Japonia. Datorita parerii unanime a cetatenilor germani drept careia conditiile impuse Germaniei prin tratatul mai sus mentionat erau prea dure, dar si datorita problemelor economice cauzate de criza mondiala, in prim-planul scenei politice a aparut Adolf Hitler, conducatorul Partidului National-Socialist al Muncitorilor Germani, iar pe 30 ianuarie 1933 formeaza un guvern, Hitler fiind numit cancelar. Dupa un an, la 2 august 1934, el devine conducatorul statului(Fuhrer).

Tratatele dintre Germania , Italia si Japonia din perioada 1936-1937 au dus la crearea Axei Roma-Tokyo-Berlin .In septembrie 1940 se semna la Berlin Pactul Tripartit care reglementa "spatiul vital" al statelor semnatare : Germania, Italia, Japonia.

Dupa Marea Unire de la 1 decembrie 1918, Romania a devenit una dintre marile tari ale Europei, avand o suprafata totala de 295.049 kmp, fiind a noua tara ca suprafata a continentului si avand aproximativ 18 milioane de locuitori.

In perioada interbelica, Romania a fost o tara mediu dezvoltata, ramura de baza a economiei ramanand agricultura, insa industria era in ascensiune.Intre 1934-1938, dupa criza mondiala, economia tarii se afla intr-o ascensiune accelerata, datorata in special politicii protectioniste si a implicarii statului in economie.

In plan politic, inca din 1918 s-a introdus votul universal pentru toti cetatenii de peste 21 de ani. Prin Constitutia din 1923, Romania devine o monarhie constitutionala, prerogativele regelui Ferdinand fiind diminuate.

Monarhia romana trece insa printr-o criza in deceniul trei datorita renuntarii la tron a lui Carol al II-lea in anul 1925. Astfel, este desemnat succesor fiul sau Mihai care, minor fiind a necesitat constituirea unei regente care sa conduca pâna la majoratul sau. Regenta si-a intrat în atributiuni în anul 1927, când, regele Ferdinand moare. În 8 iunie 1930, principele Carol revine în tara si, cu acordul Guvernului devine rege al României. Carol al II-lea (1930-40) si-a manifestat dorinta de a instaura un regim personal, de autoritate, toate actiunile, masurile sale din acesta perioada, în urma instaurarii dictaturii personale erau subordonate acestui scop.

In perioada interbelica, sistemul pluripartidist din Romania a permis asscensiunea partidelor politice, cele mai importante fiind : Partidul National Liberal si Partidul National Taranist.

Insa, s-au manifestat si partidele extremiste. Extrema stânga a fost reprezentata de PCR, constituit la 8 mai 1921 având ca ideologie marxismul. Datorita ideilor promovate, aceea a autodeterminarii nationale, în 1924 a fost scos în afara legii, urmând sa lucreze în ilegalitate pâna în 1944.

Bazele extremei drepte în România au fost puse de Liga Apararii National Crestine, organizatie înfiintata în 1923 de profesorul A.C. Cuza. Aceasta organizatie era ani-democratica, anti-semita, promovând idei nationaliste. În 1927 din LANC s-a desprins o grupare condusa de Corneliu Zelea Codreanu intitulata Legiunea Arhanghelului Mihail. În 1930 LAM îsi ia numele de Garda de Fier si, datorita politicii, ideilor si mai ales a asasinarii în 1933 a prim-ministrului I.Gh. Duca Garda de Fier este declarata ilegala. În 1935 Garda de Fier se legitimeaza politic prin partidul " Totul pentru tara ".

Odata cu anexarea Austriei (ANSCHLUSSUL) in martie 1938 Hitler a inceput punerea in aplicare a planului sau de expansiune. Mussolini il sprijinea iar englezii si francezii ,in urma reinarmarii Germaniei , au acceptat teza lui Hitler cum ca problema statutului Austriei era o problema interna a Germaniei. In septembrie 1938 Hitler a amenintat cu anexarea ,prin confruntari armate, granita de vest a Cehoslovaciei si a celor 3.5 milioane de oameni de etnie germana. Prim Ministrul Englez Neville Chamberlain a initiat tratative care au culminat la sfarsitul luni cu incheierea acordului de la Munchen, prin care cehii , la insistentele englezilor si francezilor , au cedat regiunea Sudeta in schimbul promisiuni lui Hitler de a nu mai ocupa si alte teritorii .In mai putin de sase luni,in Martie 1939,Hitler a ocupat si ce a mai ramas din Ceoslovacia . Alarmati de acest nou val de agresiuni si de amenintarile aduse Poloniei , englezii au depus juramant sa ajute tara in cazul in care Germania ii ameninta independenta. Franta avea deja un tratat de aparare mutuala contra adversarilor.Uniunea Sovietica a fost convocata in cadrul forumului Ligi Natiunilor. Iosif Visarionovici Stalin ,dictatorul sovietic, a oferit sprijin militar Ceoslovaciei in timpul crizei din 1938 , dar a fost ignorat de toti participanti de la Pactul de la Munchen.Acum cand razboiul risca sa ibuzneasca ,ambele parti au incercat sa-l atraga de partea lor ,dar Hitler i-a facut cea mai atractiva oferta. Daca aliata cu Franta si Anglia ,USSR ar fi fost nevoita sa lupte ,Germania ii cerea doar neutralitatea. Pe data de 23 august 1939 ,a fost semnat pactul de neagresiune sovieto-german cunoscut sub numele de Molotov-Ribentrop.In secret Hitler si Stalin au convenit ca sovietici sa anexeze Letonia, Lituania,Basarabia si o parte a Poloniei, nazisti urmand sa-si recapete teritoriul polonez pe care-l doreau. Acest accord a inlaturat si ultimul obstacol in calea atacarii Poloniei de Hitler.

In orele diminetii din 1 septembrie, 1939, fortele armate germane invadau Polonia. Pretextul razboiului l-a constituit atacul executat de catre un grup de SS-isti si câtiva detinuti de drept comun îmbracati în haine militare (uniforme) poloneze, asupra postului de radio Gleiwitz - din apropierea frontierei polono-germane. Pe 3 septembrie Anglia si Franta îl surprind pe Hitler declarând razboi Germaniei, fara însa sa acorde ajutor efectiv Poloniei.

Ofensiva a durat pana la 6 octombrie cand ultima rezistenta poloneza s-a predat la Kock.

Înainte de 20 septembrie 1939 au aparut la Bucuresti primele automobile cu refugiati polonezi; o parte a acestor refugiati a fost gazduita în capitala; pentru ceilalti, ca si pentru ostasii care scapasera de încercuire si se retrasesera pe teritoriul nostru, s-a amenajat un asa-zis lagar în Dobrogea. Autoritatile romane au gazduit in total 100.000 de refugiati polonezi.

La 21 septembrie este asasinat presedintele Consiliului de Ministri Armand Calinescu de catre legionari condusi direct de Horia Sima, trimis special din Germania pentru aceasta actiune. Asupra lui Calinescu mai avusese loc un atentat in data de 13 februarie 1939, insa fara succes. Motivul dorintei legionarilor de a-l asasina pe Armand Calinescu era unul simplu: acesta din urma era autorul moral al mortii liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu. Se pare ca regele Carol al doilea isi daduse acordul tacit pentru impuscarea demnitarului.

Dupa asasinat, legionarii au intrat in cladirea Radioului, au tras asupra portarului si a prezentatoarei si au intrat in direct, anuntand "pieirea tiranului". Apoi s-au predat Politiei, fiind omorati a doua zi in locul asasinatului.

Dupa un mandat de câteva zile, al generalului Argesanu, a urmat guvernul C. Argetoianu, cu o durata aproximativ doua luni si dupa aceea, guvernul Gh. Tatarascu, acesta tinând cu unele remanieri, pâna la 4 iulie 1940 si continuând politica de alianta cu Franta si Anglia.

Dupa invazia Poloniei, Anglia si Franta au început sa se preocupe de tactici pentru a nu se repeta un razboi sângeros, cum a fost Primul Razboi Mondial. Hitler a fost constrâns sa încheie pace, dar în acelasi timp a ordonat generalilor sai sa se pregateasca de un atac asupra Tarilor de Jos si Frantei.

În data de 30 novembrie Uniunea Sovietica a declarat razboi Finlandei. Finlandezii, sub conducerea lui Carl G. Mannerheim, erau experti în lupta pe conditii de iarna. Trupele sovietice, pe cealata parte, erau adesea prost-conduse. Depasiti numeric, finlandezii si-au mentinut pozitia, continuând sa lupte si în noul an. Razboiul a durat pâna la 12 martie 1940, când s-a încheiat un tratat de pace între cele doua tari.

La 9 aprilie Germania debarca in Norvegia chiar daca cu o zi inainte Aliatii minasera apele Norvegiei si tot in aceeasi zi da un ultimatum regelui Christian al-10-lea al Danemarcei .Consiliul de Ministri condus de Stauning accepta cererile germanilor si capituleaza.Dupa un bombardament aerian, Oslo este cucerit rapid iar a doua si a treia zi in porturile Stavanger , Kritiansand , Bergen si Trondheim debarca trupele germane formate din vanatori alpini de origine austriaca;

In timpul unei mari batali navale distrugatoarele engleze au scufundat 7 torpilatoare germane in fiordurile orasului Narvik permitand trupelor conduse de generalul Mackesy si Bethouart sa recucereasca orasul si sa inainteze pana aproape de Trondheim;

La 2 mai brigazile Aliate de la Trondheim bat in retragere si se imbarca la Andalsnes. Capitularea Norvegiei este semnata la 10 iunie la Trondheim de generalul Roscher-Nielson , in baza ordinului generalului Ruge , comandantul-sef.

In mai 1940 Germania a dezlantuit ofensiva de-a lungul intregii frontiere cu Belgia , Olanda , Luxemburg si Franta. Insuficienta colaborare a acestor armate si a proastei echipari au dus la infrangerea lor.

Franta, atacata si de Italia ,a capitulat la 22 iunie 1940, Germania anexeaza Alsacia si Lorena si instaureaza un regim de ocupatie militara inclusiv in Paris.

Încheierea ostilitatilor sovieto-finlandeze în primavara anului 1940 a asigurat Moscovei posibilitatea sa-si concentreze atentia asupra României. La 29 martie 1940, V. M. Molotov a ridicat problema Basarabiei, subliniind ca absenta unui tratat de neagresiune între cele doua tari "se explica prin existenta unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a carei anexare de catre Romania nu a fost niciodata recunoscuta de Uniunea Sovietica, cu toate ca aceasta n-a pus niciodata chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militara" .

Când victoria germana pe frontul de vest a parut sigura, Stalin a decis ocuparea Statelor Baltice si sa adreseze României pretentiile sale. Pregatirile sovietice de razboi au început rapid, la 9 iunie 1940, când forte masive sovietice au fost dispuse pe frontierele de nord si est ale României.

În fata victoriei germane, guvernul român a decis, la 28 mai 1940, intensificarea apropierii de Germania, considerata singura forta capabila sa se opuna Sovietelor . Aceasta reorientare în politica externa a fost însotita si de o colaborare crescânda, a dictaturii regale cu Garda de Fier, sprijinita de Germania.

La 23 iunie 1940, a doua zi dupa semnarea armistitiului germano-francez, ministrul de Externe sovietic V.M. Molotov s-a întâlnit cu von Schulenburg, ambasadorul german la Moscova si a propus discutarea situatiei Basarabiei si a Bucovinei. Mentionarea Bucovinei - fost teritoriu habsburgic, încorporat la România în 1918, care nu era parte a Întelegerii Ribbentrop-Molotov din 1939 - i-a iritat pe germani, care s-au opus conditiilor lui Molotov. Negocierile au fot reluate la 24-25 iunie, germanii acceptând pretentiile sovietice asupra Basarabiei, dar mentinându-si opozitia fata de cedarea Bucovinei. În fata acestei opozitii, sovieticii au facut un compromis, cerând doar nordul Bucovinei.

Aceste negocieri au fracturat relatiile germano-sovietice . Se poate spune ca aceste tensiuni au fost la originea hotarârii secrete a Germaniei de a ataca Uniunea Sovietica.

La 26-27 iunie 1940 Uniunea Sovietica adreseaza un ultimatum României.

Când s-au întrunit cele doua Consilii de Coroana, la 27 iunie, optiunile valabile erau reduse: acceptarea cererilor sovietice (cedarea) sau rezistenta armata. Sperând mentinerea restului teritoriului românesc, majoritatea membrilor consiliului au acceptat cedarea . Guvernul român a trimis raspunsul sau oficial la Moscova la 28 iunie:

"Guvernul român, pentru a evita gravele urmari pe care le-ar avea recurgerea la forta si deschiderea ostilitatilor în aceasta parte a Europei, se vede silit sa primeasca conditiile de evacuare specificate în raspunsul sovietic" .