Cetatea Histria
Pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria, s-a ridicat in urma cu peste doua mii sase sute de ani vestitul oras Histria, intemeiat de navigatorii si negustorii greci, care s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci. Uleiul de masline, vinurile, obiectele de podoaba grecesti erau schimbate pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile de vita, pestele sarat, faclele din rasina pinilor ce existau odata pe aici, oferite de triburile locale.
Incepute în 1914 sub conducerea savantului român Vasile Parvan, sapaturile arheologice de la Histria au continuat fara alte întreruperi, decât ale celor doua razboaie mondiale, pâna în zilele noastre. Datorita eforturilor lui V. Parvan între 1914-1916 si 1921-1926 cercetarea Histriei a însemnat dezvelirea in întregime a zidului mare al cetatii, precum si a unui mare numar de edificii publice si private, majoritatea din sec. IV-VII dupa Christos: cartierul din vestul cetatii, edificiul comercial, piata cu portic, termele, precum si numeroase inscriptii ce ofereau o imagine sugestiva a dezvoltarii cetatii.
Histria (Istria in limba greaca - denumire luata de la fluviul Istros = Dunarea) prospera si se dezvolta timp de opt secole. Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra, iar institutiile de educatie fizica = gymnasion si cele cultural-artistice = museion cunosteau forfota obisnuita locurilor de acest fel. Reluarea sapaturilor, sunt reluate în anul 1949 de catre Academia Româna.
Se extind sapaturile în zona histriana, pe platoul de vest si în necropola, dar si la Sinoe, Tariverde, Istria-sat. In interiorul cetatii se întreprind sapaturi în sectorul de sud-vest, în zona centrala (domus) si cea a templelor grecesti (zona sacra), obtinându-se date precise pentru o perioada mai putin cunoscuta din viata coloniei, începând cu asezarea grecilor întemeietori printre localnici, pâna la încetarea stapânirii romane aici. Aceste noi descoperiri au fost valorificate prin cele sapte volume închinate Histriei aparute pâna în prezent.
Integrand istoria Histriei la istoria pamântului dintre Dunare si Mare, se remarca aceleasi elemente de cultura materiala cuprinzând toate vârstele de dezvoltare ale omenirii, de la paleolitic si neolitic pâna la feudalismul timpuriu. Dovezile cele mai vechi ale existentei unor comunitati umane în apropierea Histriei dateaza din paleoliticul mijlociu (120000-35000 î.Chr.) si superior (35000-10000 î.Chr.) si sunt legate de descoperirile arheologice de la Cheia si Târgusor.
Bogatul material documentar, rezultatul a peste opt decenii de cercetari arheologice, constând în inscriptii, elemente arhitectonice, fragmente sculpturale, ceramica de lux si uzuala, vase de sticla si monede, conducte de piatra si amfore îsi afla locul acum în cladirea noua si moderna a Muzeului cetatii Histria, amplasata în stânga soselei de acces în cetate si dincolo de împrejmuirea incintei.
In epoca neolitica si eneolitica sunt notate în zona descoperiri de unelte si vase apartinând culturilor Hamangia (cca 4200-3700 î.Chr.) si Gumelnita (3700-3200 î.Chr.) la Baia-Hamangia, Ceamurlia, Lunca, Istria, Tariverde, Gradina. Numeroase urme materiale sunt dovada unei locuiri dese si durabile aici, datorita unei economii în care predominante erau cultivarea plantelor si cresterea animalelor.
In epoca neolitica si eneolitica sunt notate în zona descoperiri de unelte si vase apartinând culturilor Hamangia (cca 4200-3700 î.Chr.) si Gumelnita (3700-3200 î.Chr.) la Baia-Hamangia, Ceamurlia, Lunca, Istria, Tariverde, Gradina. Numeroase urme materiale sunt dovada unei locuiri dese si durabile aici, datorita unei economii în care predominante erau cultivarea plantelor si cresterea animalelor.
Localizare pe harta Cetatea Histria - Google Map
Oferte de cazare langa Cetatea Histria