Pestera Scarisoara - Ghetarul de la Scarisoara - Ghid Turistic Romania

Localizare. Ghetarul de la Scarisoara reprezinta elementul cel mai important si cel mai bine cunoscut al sistemului carstic Scarisoara, care se desfasoara in cuprinsul platoului carstic cu acelasi nume si in care se includ, de asemenea, pestera Pojarul Politei si Avenul din Sesuri. Intrarea in Ghetar se deschide la o altitudine de 1 165 m, pe Creasta Parjolii, care domina versantul stang al Vaii Garda Seaca (afluent al Ariesului Mare), inaltandu-se pana la 400 m deasupra firului apei. Drumul spre pestera porneste din comuna Garda, situata pe valea Ariesului Mare la 32 km amonte de Campeni, pe DN 75, si deservita de mijloace I.T.A. dinspre Campeni si Beius - Arieseni. in sezonul de vara exista, in plus, o cursa care asigura zilnic legatura dintre Campeni si catunul Ghetar. Din centrul comunei se desprinde drumul carosabil de pe Garda Seaca, pe care se ajunge, dupa aproximativ 1 km, la gura Vaii Ordancusa.

De aici exista doua variante. Prima o constituie poteca de picior marcata cu cruce rosie, care mai intai urca in serpentine stranse pantele abrupte ale Dealului Mununa, apoi urmareste unduirile mult mai domoale ale reliefului din partea sud-estica a platoului Scarisoara si razbate in final, dupa un traseu de 8 km, la cabana turistica Scarisoara. Cea de-a doua varianta este reprezentata de drumul forestier in curs de asfaltare de pe frumoasa vale a Ordancusei care, dupa 18 km, ajungand la izvoarele acesteia, intersecteaza vechiul drum turistic Ursoaia-Scarisoara, astazi scos practic din uz in prima sa parte dar din care continua sa fie exploatati ultimii 5 km.

De aici, pe vreme uscata, se poate ajunge cu masina pana la Cabana Scarisoara, situata la o distanta de aproximativ 600 m, si tot de aici se ajunge si la pestera, pe traseul marcat cu punct rosu care porneste de la cabana, ramanand de strabatut pe jos aproximativ 400 m. De pe Valea Ordancusei se desprinde si o alta poteca, marcata cu dunga albastra, care razbate tot la Cabana Scarisoara. Ea paraseste valea la 5,5 km amonte de gura acesteia, in locul numit "Moara lui Ivan", urcand pana in creasta versantul drept geografic, foarte abrupt, si coborand apoi lin prin padure pana la cabana.

Lungimea acestui traseu, practicabil numai vara, este de 2,5 km. in sfarsit, amatorilor de lungi drumetii montane le stau la indemana alte doua itinerare: unul dinspre comuna Arieseni, marcat cu triunghi rosu, in lungime de 10 km, care traverseaza Valea Garda Seaca, si altul dinspre Padis, marcat cu banda albastra, in lungime de 20 km, care trece pe la obarsia Vaii Izbucului si prin Poiana Calineasa, pentru a razbate in cele din urma in drumul turistic deja amintit ce vine de la Ursoaia. Cabana Scarisoara dispune de 27 locuri in camere cu paturi si de 50 locuri in priciuri, precum si de bufet, in imprejurimi exista terenuri potrivite pentru campare, dar sursele de apa sunt departe si seaca deseori in cursul verii. In viitorul apropiat, Ghetarul de la Scarisoara urmeaza sa fie supus unei amenajari complexe, incluzand modernizarea drumului de acces, construirea unei baze turistice moderne, introducerea in pestera a iluminatului electric si construirea unei cai de circulatie pietonala in subteran.
    
Descriere.  Intrarea in Ghetarul de la Scarisoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a carei gura, cu un diametru de pana la 60 m, se deschide in inima padurii care imbraca Creasta Parjolii. O poteca ingusta sapata in stanca si cateva scari metalice ancorate in pereti inlesnesc coborarea celor 48 m cat masoara adancimea avenului. Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla - sub forma unui impresionant portal masurand 24 m in inaltime si 17 m in latime - si intrarea in pestera.

Topografia Ghetarului de la Scarisoara este relativ simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt un cavernament unic, cu o dezvoltare totala de 700 m. Aproximativ in mijlocul acestui cavernament se afla un imens bloc de gheata, al carui volum se ridica la 75 000 mc si care dainuie in pestera de peste 4 000 de ani. Fata superioara a blocului, constituind o surprinzatoare suprafata orizontala ce insumeaza 3 000 mp, formeaza planseul primei incaperi subterane, denumita Sala Mare. in latura opusa intrarii, acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata, care da acces intr-o a doua sala, denumita extrem de sugestiv Biserica, intr-adevar, aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului, aidoma unor gigantice lumanari aprinse.

Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul cavernamentului functionand pana in prezent ca rezervatie stiintifica, cu doua sectoare distincte, in latura din dreapta intrarii se afla Rezervatia Mica, care se desfasoara la picioarele unui perete vertical de gheata, inalt de 15 m. in latura din stanga se afla Rezervatia Mare, spre care coboara un perete alcatuit tot din gheata, dar de data aceasta inclinat, lung de 20 m si prelungit cu o galerie puternic descendenta, pe a carei podea blocuri masive de calcar, trunchiuri de copaci cazute de la suprafata si nenumarati bolovani se amesteca cu limbi prelungi de gheata. Este Galeria Maxim Pop, care ne reaminteste prin numele ei de initiatorul expeditiei din 1948, cand aceste locuri au fost calcate pentru prima oara de picior omenesc. in amandoua rezervatiile, la o anumita distanta de blocul de gheata din centrul pesterii, reapar stalagmitele de gheata, dintre care unele au o existenta permanenta iar altele - cele mai indepartate - se topesc in intregime in cursul verii dar se refac in forme mai mult sau mai putin asemanatoare in lunile de iarna. Dincolo de aceste campuri de coloane inghetate, faciesul pesterii devine cu totul altul, locul ghetii fiind luat de concretiuni calcitice, de o mare diversitate si frumusete.

Aceste concretiuni abunda mai ales in Galeria Coman - o prelungire ingustata a Rezervatiei Mari - care coboara in panta accentuata pana la adancimea maxima de 105 m a pesterii, apropiindu-se in acelasi timp la numai cativa metri de cea de a doua perla a sistemului carstic Scarisoara - pestera Pojarul Politei. De fapt, intre cele doua cavitati a existat candva, inainte de inceputul formarii blocului de gheata, o comunicare naturala, a carei astupare prin daramaturi concretionate a reprezentat o conditie obligatorie pentru declansarea depunerilor de gheata subterana. Nasterea uriasului bloc de gheata si mentinerea lui in conditiile unui climat exterior care este departe de a putea fi socotit drept "glaciar" sunt rezultatul unor mecanisme in aparenta foarte simple, dar in realitate extrem de complexe.

Considerata in ansamblul sau, pestera se prezinta sub forma unui gol descendent, inchis in partea sa inferioara in fund de sac. Acest gol functioneaza ca o capcana pentru aerul rece, care "cade" in pestera in timpul iernii, cand atmosfera de la suprafata are o temperatura mai scazuta si, de aceea, o densitate mai mare decat atmosfera subterana, in cursul verii, cand raportul temperaturilor si densitatilor se inverseaza, aerul mai cald si mai usor de la exterior nu mai poate patrunde in adancul pesterii, in acest fel, aerul rece s-a acumulat an de an sub pamant, ducand in cele din urma la constituirea unui microclimat glaciar, in care formatiunile de gheata s-au putut dezvolta pana la dimensiunile lor de astazi.

Conditii de vizitare. Sectorul turistic al pesterii, cuprinzand in momentul de fata avenul, Sala Mare si Biserica, este dotat cu amenajari (scari metalice in aven si podete de lemn in Sala Mare) care fac inutil un echipament special. Se recomanda insa folosirea unei imbracaminti calduroase, deoarece temperatura maxima din Sala Mare este de numai -0,5°C. Ghetarul de la Scarisoara este prima pestera din tara noastra declarata monument al naturii, bucurandu-se de acest statut inca din aniul 1938. Ca urmare, accesul in pestera nu este permis decat sub conducerea ghizilor oficiali, in limitele programului zilnic de vizitare (intre orele 9 si 17).
Deoarece toate formatiunile de gheata intra vara intr-un proces de topire partiala, care afecteaza valoarea estetica a cadrului subteran, se recomanda ca vizitarea pesterii sa se faca in ultimele luni de iarna, cand aceste formatiuni ajung la dezvoltarea lor maxima si confera pesterii o frumusete intr-adevar neobisnuita.