PESTERA MEZIAD

Localizare si cai de acces. Pestera Meziad se deschide la o altitudine de 435 m, în versantul drept al Vaii Pesterii, la 3,7 km amonte de confluenta acesteia cu Valea Meziadului care, la rândul sau, este afluent al Vaii Rosia (bazinul Crisului Negru). Punctul de plecare pentru vizitarea pesterii îl constituie orasul Beius, situat pe DN 76 (Oradea-Brad-Deva) si deservit atât de mijloace I.T.A. din directia Oradea si Câmpeni-Petru Groza, cât si de mijloace C.F.R. din directia Oradea. Din Beius se urmareste soseaua spre Rosia-Alesd (DR 764) pâna în comuna Remetea (9 km), de unde un drum neasfaltat dar bine întretinut conduce în lungul Vaii Meziadului pâna în satul cu acelasi nume (9 km). Legatura Beius-Meziad este asigurata si de mijloace I.T.A. În capatul de sus al localitatii se ramifica spre stânga valea Pesterii, accesibila pâna la Cabana Meziad (2,5 km), mai ales în timpul verii, tuturor categoriilor de mijloace auto. Pentru a se ajunge la pestera se urca în continuare cu piciorul de-a lungul aceleiasi vai înca 1,2 km, traversând o pitoreasca zona de chei.

Pestera Meziad este cuprinsa si în doua trasee turistice, ambele marcate cu triunghi albastru. Primul, în lungime de 9 km, porneste de la motelul ,,Lesu", din Valea Iadului, situat la 24 km de Bucea (DN 1), si razbate direct la Pestera Meziad pe la obârsia Vaii Pesterii. Cel de al doilea, însumând 22,5 km, pleaca de la statiunea Stâna de Vale si, având ca punct culminant Piatra Tisei (l 057 m), coboara în cele din urma la Cabana Meziad.

Capacitatea de cazare a cabanei este de cca 40 locuri, repartizate în doua cladiri ; cabana dispune de bufet. Datorita îngustimii Vaii Pesterii, posibilitatile de popas îndelungat sunt limitate.

Descriere. Pestera Meziad se desfasoara pe doua niveluri de carstificare, deosebite în mare masura atât sub raportul lungimii lor, cât si sub cel al aspectului pe care îl prezinta.

Nivelul inferior însumeaza 1542 m si se înfatiseaza în general sub forma unei galerii neobisnuit de spatioase, masurând curent 20-30 m latime si 15-20 m înaltime. Aceasta nota de grandoare este imprimata de la bun început de marele portal de la intrarea în pestera, care se ridica la 15 m înaltime si a carui bolta se arcuieste într-o geometrie aproape perfecta. Dupa 400 m, cavernamentul se reduce brusc, nivelul inferior prelungindu-se prin doua galerii greu accesibile si care, din aceasta cauza, nu sunt incluse în sectorul turistic al pesterii.

Nivelul superior totalizeaza 3 208 m, descriind un arc de cerc larg deschis, cu trei zone principale de racord cu galeria inferioara : Galeria Descendenta, Galena de Jonctiune si Gâtul Dracului. Suprapunerea celor doua niveluri în regiunea Podului Natural creeaza un spectacol deosebit de impresionant, înaltimea totala a cavernamentului ajungând aici la 35 m.

Galeriile care intra în compunerea nivelului superior se caracterizeaza, mai ales în ultima treime a pesterii, printr-o topografie mult mai labirintica si printr-un grad mult mai ridicat de concretionare. Este remarcabila, îndeosebi, Galeria Gururilor, al carei planseu, desfasurat pe aproape 100 m lungime, este în întregime acoperit cu o retea de mici baraje de calcit.

Pestera Meziad a luat nastere ca urmare a captarii subterane a doua pâraie afluente Vaii Pesterii : Pârâul Bradului, care a concurat la formarea sectorului aval al nivelului superior, începând cu Galeria Prabusirilor, trecând prin Sala Liliecilor, Sala Turnurilor si Galeria Tulnicului si terminând cu Galeria Descendenta, si Pârârul Gropilor, pe seama caruia trebuie pusa geneza întregului sector amonte al cavitatii, de la "Posta" si Galeria Ponorului si pâna la Sala Liliecilor; aceasta din urma apare, deci, ca un punct de confluenta subterana.

În momentul de fata, drenajul subteran se realizeaza printr-un al treilea nivel de carstificare, aflat sub galeria inferioara si complet inundat, ceea ce îl face inaccesibil. Resurgenta sa este reprezentata de un izvor carstic aflat în malul drept al Vaii Pesterii, cu 130 m mai jos de portalul de la intrare. La viituri, apele patrund însa în pestera prin Galeria Ponorului, cad în cascada la capatul Galeriei cu Sant, traverseaza Sala Oaselor si dispar printr-un sorb impenetrabil, pentru a reapare în galeria inferioara sub Gâtul Dracului; apoi, dupa ce parcurg întregul nivel inferior al pesterii, ele apar la zi sub marele portal si conflueaza imediat cu Valea Pesterii.

În cursul evolutiei cavitatii subterane, care a durat cel putin un milion de ani, au existat mai multe faze de colmatare, în care apele au umplut cu aluviuni parte din salile si galeriile preexistente. Planseul de calcar al pesterii a fost astfel acoperit cu un strat gros de pietris si nisip, care a ajuns pe alocuri pâna la bolta, contribuind la accentuarea aspectului labirintic caracteristic nivelului superior al pesterii, în cuprinsul acestui depozit s-au conservat numeroase fosile apartinând ursului de caverna, concentrate îndeosebi în Sala Oaselor.

Pestera Meziad ofera conditii prielnice pentru hibernarea liliecilor, unele specii, cum este, mai ales, Miniopterus schreibersii, formând o colonie destul de mare în locul numit tocmai din aceasta cauza Sala Liliecilor.

Conditii de vizitare. Amenajarea pesterii se rezuma pâna în prezent la câteva scari metalice care înlesnesc depasirea unor sectoare mai dificile (urcarea în Galeria Descendenta si intrarea în Galeria Izvorului de Piatra). Traseul subteran este lipsit însa de alte dificultati tehnice si nu necesita echipament special. Este recomandabila utilizarea mijloacelor individuale de iluminat.

Pestera este declarata monument al naturii, vizitarea ei neputând fi facuta decât sub conducerea ghidului care se afla la cabana. De altfel, accesul liber este limitat la Sala Mare, la extremitatea careia galeria este barata de o poarta metalica încastrata într-un zid de piatra, iar în sectorul labirintic al nivelului superior vizitatorul neavizat se poate rataci cu usurinta.