PESTERA LILIECILOR

Localizare si cai de acces. Pestera se gaseste la capatul nordic al satului Bistrita, la 150 m distanta de manastirea Bistrita, în versantul drept al Cheilor Bistritei, la o altitudine de 850 m si 60 m fata de vale. Din soseaua Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, unde se afla un indicator ce invita la vizitarea pesterii, se intra mai întâi în Comuna Costesti, iar de aici pâna la pestera mai sunt 7 km. Posibilitati de cazare sunt la motelul si popasul turistic din localitatea Horezu.

Date istorice. Pestera a fost cunoscuta si locuita de pustnici în evul mediu, în 1635 calugarii Macarie si Daniel au ridicat în pestera un mic schit, care a fost apoi recladit în 1916. Tot ei au cladit în partea opusa a pesterii o capela, în care se pastrau moastele sfântului Grigore Decapolitul.

În literatura de specialitate este mentionata pentru prima data în 1929 de E. Racovita. Cercetarile de biospeologie au pus în evidenta o fauna icavernicola abundenta si au fost publicate în 1951 (P. A. Chappuis si R. Jeannel) si 1955 (M. Dumitrescu, J. Tanasachi si T. Orghidain).

Descriere. Pestera, în lungime de 250 m, este amenajata si electrificata. Dupa ce urcam treptele dinaintea intrarii, patrundem într-un culoar îngust si scund care, dupa 30 m, ne conduce într-o sala mai mare. Înainte cam cu 10 m de o scara, se poate urca peste o mare lespede suspendata si patrundem într-un culoar înfundat, si reprezinta etajul superior al pesterii.

Din galeria principala urcam un mic prag si patrundem într-o galerie în al carei capat se afla Izvorul - doua mici gururi cu apa.

Revenind la galeria principala, facem un larg ocol si coborâm la cealalta intrare a pesterii, care este mult mai mare si sub care se afla construit micul schit. Privelistea din acest punct asupra Cheilor Bistritei, îmbinarea dintre cadrul natural si ambianta istorica confera locului un farmec deosebit, de fapt, principalul element de valoare peisagistica al acestei amenajari turistice. Ne întoarcem prin galeria principala pentru a vedea si Altarul, în tavanul galeriei se afla uneori mari colonii de lilieci, pe seama carora în aceasta pestera s-au format mari cantitati de guano, cu o grosime apreciata la 1,7 m si un volum de 10 vagoane.

Pe acest depozit s-a dezvoltat o bogata fauna guanofila. Deoarece aceasta mica pestera reprezinta cea mai estica aparitie de fauna troglobionta din Carpatii Meridionali, ea are o importanta biospeologica mare.

Este totodata remarcabila prin elementele sale istorice, prin completarile si utilizarile pe care i le-a dat omul, alaturându-se putinelor situatii de acest gen din tara noastra.

Conditii de vizitare. Fiind amenajata si electrificata, poate fi vizitata în tinuta obisnuita.