PESTERA BUHUI

Localizare si cai de acces. Dupa Pestera Comarnic este a doua ca marime din Muntii Banatului. Carstul cuprins în limitele bazinului Buhui face parte din zona centrala a muntilor calcarosi ai Aninei si respectiv a marii zone carstice Resita - Moldova Noua. Din punct de vedere geomorfologic ne aflam în podisul calcaros Colonovat în care formele carstice de suprafata si de adâncime sunt bine reprezentate datorita liniilor tectonice numeroase si eroziunii carstice pe întinderi mari.

Pentru a ajunge la Pestera Buhui pornim din centrul Aninei cu unul din autobuzele locale si coborâm la statia de la cimitirul orasului. De aici urcam pe drumul modernizat de lânga cimitir pâna pe platoul împadurit la cabana Maial (l km, ¼ ora cu piciorul). Lasând pe stânga drumul ce duce la Saua Cuptoare, coborâm pâna la stavilarul Lacului Buhui (640 m altitudine) printr-o padure deasa de fag, pe alocuri amestecata cu conifere (circa 3 km pe drum forestier, 1/2 ora cu piciorul). Apucând pe drumul care urmeaza Valea Buhui, dincolo de barajul lacului observam ca apa pârâului se pierde prin ponoare, ca albia calcaroasa devine seaca pe câteva sute de metri si ca în dreptul Izbucului Certej se umple din nou cu apa formând un pârâias, care dupa numai 70 m dispare la stânga prin Intrarea Certei (I) a Pesterii Buhui, abia vizibila din drum din cauza padurii (de la baraj pâna aici l km). Daca continuam sa mergem pe acelasi drum forestier înca l km pe valea redevenita seaca ajungem la raspântia din Saua Cuptoare, unde întâlnim Drumul Stegului (Anina-Resita).

Din raspântie putem coborî pe o poteca în stânga si înapoi de-a lungul unei vaiugi seci cam 250 m pâna la o dolina mare, în fundul careia se deschide Intrarea prin Dolina (II) a Pesterii Buhui. Tot din raspântie putem merge la stânga, pe Drumul Stegului, înca 1,7 km pâna la Cantonul Celnic situat în apropierea periferiei Aninei; de aici, drumul coboara în serpentine spre centrul orasului oferind o priveliste de neuitat. Daca dorim sa coborâm însa la Intrarea Grota Buhui (III) a pesterii, dupa circa 500 m facuti din raspântie pe Drumul Stegului (tot spre Anina), coborâm pe o poteca obscura si greu de gasit, la dreapta, în Valea Buhuiului. Ea ne conduce exact în fata intrarii prevazute cu un baraj care retine apa pârâului subteran si o trimite în oras printr-un tunel. Aceasta captare realizata chiar în gura pesterii pentru apa potabila necesara Aninei dateaza din anii 1888-1889. Altitudinea la baraj: circa 600 m. Traseul fiind în circuit se poate realiza si invers. Exista marcaj cruce albastra între Lacul Buhui- Grota Buhui si cantonul Celnic.

Descriere. Lungimea totala : 3 217 m. Galeria principala masoara 2100 m si e parcursa în întregime de pârâul Buhui. Pestera s-a format prin pierderea apei acestui pârâu prin ponoarele de pe albia sa. Au existat trei captari succesive: prima la Pestera Cuptoare; a doua la Intrarea Certej; a treia prin ponoarele din aval de barajul Lacului Buhui, etape strâns legate de variatiile climatice ale cuaternarului.

Pestera se prezinta ca o galerie de dimensiuni variabile, cu multe cotituri si cu câteva sali mari pe parcurs. Atât din galeria principala cât si din sali pornesc galerii laterale scurte, înfundate la capat fie cu concretiuni, fie cu material aluvionar. Pârâul Buhui apare în capatul din amont al galeriei principale ; primeste ca afluent pârâul Certej în dreptul intrarii cu acelasi nume ; pierde partial o parte de apa prin ponoare si fisuri ; dispare complet în dreptul Intrarii prin Dolina ; reapare si formeaza cascade si dome adinci pâna la barajul de la Intrarea Grota Buhui. Pestera poate fi parcursa de la un capat la celalalt, dar pentru a evita obstacolele mai dificile se recomanda folosirea succesiva a celor trei intrari. Sa patrundem mai întâi prin Intrarea Certej, (I) larga de 9 m si înalta de 2 m, însotiti de apa pârâului cu acelasi nume. La numai 22 m de la intrare dam în galeria principala drenata de pârâul Buhui care vine din stânga, din directia Lacului de acumulare Buhul, înaintând în acest sens 25 m întâlnim pe stânga un labirint de mici galerii. Mai departe plafonul galeriei se înalta pâna la 6-8 m, are hornuri de pâna la 14 m, iar în albie apar dorne. În dreptul cotului urmator putem admira o frumoasa concretiune, Cascada Izvorului, împodobita cu gururi pline cu apa iar dupa cot, o scurgere stalagmitica proeminenta, Vulturul. Continuând înaintarea dam pe stânga, la nivel superior, de o sala cu val stalagmitic, apoi de o bucla a galeriei principale si o galerie laterala ascendenta accesibila pe 66 m. Urmeaza înca câteva cotituri si ajungem în fata izbucului puternic, locul în care pârâul Buhui îsi face aparitia cu zgomot în galerie. Pe toti cei 648 m ai galeriei sudice prin care am ajuns aici, în afara concretiunilor spectaculare, peretii au urme puternice de eroziune sub forma de niveluri, lingurite, marmite si lame de calcar.

Intrarea prin Dolina (II) se afla cu 975 m în aval de Intrarea Certej (în apropiere mai exista o intrare, un aven de 15 m). Patrundem în galeria principala prin deschiderea larga de 11 m si înalta de 2,5 m si avansam la stânga, în amonte, pâna la Trecerea Dificila. Reluând vizitarea din acest punct, urmarim cotiturile galeriei. Familiarizati cu traseul, ne putem permite acum, la întoarcere, sa admiram pârâul subteran în ale carui ape negre se reflecta, la lumina pâlpâitoare a lampilor de carbid, boltile înalte si arcuite gotic, asprimile si ascutisurile nenumaratelor urme de eroziune si coroziune, siluetele elegante, ireal marite ale colanelor concretionare si stâlpilor de calcar, între punctele 92 si 95 se afla o surpatura masiva deasupra careia tavanul se bolteste ogival undeva la 25-30 m.

Trecând printre blocuri împrastiate haotic pe podea si prin domele cursului subteran, remarcam ca dincolo de o admirabila formatiune sclipitoare, Cascada Alba, apa se pierde în întregime la baza peretelui stâng si în pietrisul din albie. La 108 m mai jos de Intrarea prin Dolina apa reapare printr-un izbuc si dupa înca 70 m formeaza o dorna imensa în care la marile viituri adâncimea depaseste 3 m si care poate fi trecuta numai cu barca. Dincolo de ea, un fenomen important ne tine pe loc si la propriu si la figurat : Cascada Mare. Apa se pravale cu zgomot infernal printr-o gâtuitura a galeriei de la 3 m înaltime într-un lac circular adinc de 2,5 m. Acest obstacol ne obliga sa ne reîntoarcem la Intrarea prin Dolina si sa iesim afara.

Conditii de vizitare. Pestera Buhui este una din cele mai mari pesteri banatene si din tara, impresionanta nu numai prin dimensiuni, ci si prin marea varietate a aspectelor pe care le prezinta galeriile si salile fosile încarcate cu concretiuni. Ea are si o importanta stiintifica datorita problemelor de hidrologie carstica si de biospeologie. De aceea a fost propusa în anul 1969 ca rezervatie speologica.

Pestera este practic neamenajata si putin vizitata. Pentru turistul obisnuit se recomanda numai portiunea dintre Intrarea Certej si confluenta cu galeria principala. Parcurgerea galeriei principale se poate face numai de catre turistii rezistenti si antrenati, condusi de un speolog cu experienta în explorarea pesterilor cu apa. Ei trebuie sa fie echipati cu cizme de cauciuc lungi, salopeta, casca de protectie, mijloace de iluminat individuale si barca pneumatica. Se mai recomanda vizitarea numai la ape scazute si evitarea poluarii de orice natura a cursului subteran, deoarece apa este potabila, captata pentru Anina. Timpul de vizitare (cu piciorul si barca): o zi.