Manastirea Putna - Ghid Turistic Romania

Biserica manastirii Putna, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este prima dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare. Lucrarile de constructie a manastirii ce urma sa fie necropola domneasca, au inceput la 10 iulie 1466 si s-au incheiat in 1469, iar in 1481 erau finalizate fortificatiile de incinta.
Lacasul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza unui puternic incendiu, pradat in doua randuri de cazaci, apoi de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit si mai mult la ruinarea manastirii.
Biserica necropola din mijlocul incintei are dimensiuni neobisnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatra bruta legata cu mortar, sprijinite de 12 contraforti.

In partea de sud a gropnitei, se afla mormantul lui Stefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmura alba. Sarcofagul are minunate motive ornamentale de o inalta valoare artistica. Piatra tombala, din marmura alba, are o bordura exterioara realizata dintr-o impletitura de frunze de stejar, urmata de o pisanie.
Langa mormantul domnitorului, se afla cel al sotiei sale Maria Voichita, decedata in 1511. In partea de nord a gropnitei se afla mormantul Mariei de Mangop, cea de a doua sotie a domnitorului (m.1476) si al fiilor marelui domnitor, Bogdan si Petru.
Asezamantul de la Putna si-a castigat un binemeritat renume si datorita inestimabilelor valori artistice (broderii, tesaturi, manuscrise impodobite si ferecate in aur si argint, icoane, obiecte de cult), care se gasesc in muzeul amenajat in incinta manastirii.

Turla este inalta si bine proportionata, cu tamburul in stil baroc, pe o baza stelara, impodobita cu coloane rasucite si capitaluri corintice.
In pronaos se afla mormintele lui Bogdan al III - lea mort la 1517, a surorii acestuia Maria (m.1518), al Mariei, sotia lui Petru Rares (m.1529) si al lui Stefanita Voda (m.1527).      
In altarul bisericii sunt pastrate cu multa evlavie particele din moastele Sfintilor Trei Ierarhi (Vasile, Grigore, Ioan), Sfanta Ana - mama Maicii Domnului, Sfantul ierarh Alexandru, Sfantul ierarh Nectarie, Sfantul ierarh Vavila, Sfantul Mare Mucenic Pantelimon, Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, Sfantul Mucenic Rafael, Sfantul Mucenic Ghedeon, Sfantul Serafim de Sarov si degetul aratator al Sfantului Daniil Sihastru, iar in pronaos - craniul Sfantului Ierarh Ghenadie asezat intr-o frumoasa racla sculptata.

Daniel Sihastru - Este considerat adevaratul intemeietor al vietii isihaste pe valea paraului Putna, la inceputul veacului al XV-lea. A trait in aceasta zona peste 20 de ani , intr-o chilie mica sapata in piatra cu mainile sale, ca un mare eremit si ascet purtator de Dumnezeu. Daniil Sihastru a ridicat viata isihasta din Moldova la cel mai inalt nivel de traire duhovniceasca, nevointa in pestera necunoscuta pana la el in Moldova, ajungand la masura isihasmului sinait, palestinian sau atonit. Daniil Sihastru a fost sfetnicul de taina al domnitorului Stefan cel Mare, indemnandu-l sa lupte in fruntea ostenilor pentru apararea tarii de pericolul paganilor, pentru apararea dreptei credinte.

In patrimoniul Manastirii Putna se pastreaza astazi aproximativ 60 de manuscrise slavo-romane, datand din sec. XV - XVIII, caligrafiate pe foi de pergament sau de hartie, cu decoratii mai ample sau mai restranse, legate in scoarte de lemn acoperite cu piele, catifea sau ferecaturi de argint aurit, reprezentand cele mai diverse carti de cult si de exegeza teologica.

Dintre acestea, unsprezece apartin sigur epocii lui Stefan cel Mare: trei evangheliare, doua mineie, trei sbornice, un triod, un ceaslov si o leastvita; noua dintre cele neidentificate pot fi atribuite, cu mai mult sau mai putin temei, aceleeasi epoci si chiar unora dintre caligrafii cunoscuti ai vremii respective.

Restul manuscriselor, reprezentand cinci tetraevanghele, cinci cuvinte de invatatura, patru sbornice, doua psaltiri, doua irmologhioane, doua talcuiri de evanghelii, doua testamente duhovnicesti, doua pomelnice, un minei, un triod, un ceaslov, un apostol, o carte de rugaciuni, o pravila apostoleasca, o leastvita si cateva fragmente disparate, mai dificil de atribuit, apartin secolelor al XVI-lea, al XVII-lea si al XVIII-lea, unele fiind identificate si datate exact, iar altele cu aproximatie.