MANASTIREA PUTNA

Biserica manastirii Putna, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" este prima dintre ctitoriile lui Stefan cel Mare. Lucrarile de constructie a manastirii ce urma sa fie necropola domneasca, au inceput la 10 iulie 1466 si s-au incheiat in 1469, iar in 1481 erau finalizate fortificatiile de incinta.

Lacasul a avut mult de suferit, de-a lungul timpului, din cauza unui puternic incendiu, pradat in doua randuri de cazaci, apoi de polonezi. Puternicul cutremur din 1739 a contribuit si mai mult la ruinarea manastirii.

Biserica necropola din mijlocul incintei are dimensiuni neobisnuit de mari pentru acea vreme. Zidurile sunt din piatra bruta legata cu mortar, sprijinite de 12 contraforti.

Romania

În patrimoniul Manastirii Putna se pastreaza astazi aproximativ 60 de manuscrise slavo-române, datând din sec. XV - XVIII, caligrafiate pe foi de pergament sau de hârtie, cu decoratii mai ample sau mai restrânse, legate în scoarte de lemn acoperite cu piele, catifea sau ferecaturi de argint aurit, reprezentând cele mai diverse carti de cult si de exegeza teologica.

Dintre acestea, unsprezece apartin sigur epocii lui Stefan cel Mare: trei evangheliare, doua mineie, trei sbornice, un triod, un ceaslov si o leastvita; noua dintre cele neidentificate pot fi atribuite, cu mai mult sau mai putin temei, aceleeasi epoci si chiar unora dintre caligrafii cunoscuti ai vremii respective.

Statistici web

Manastirea Putna

Turla este inalta si bine proportionata, cu tamburul in stil baroc, pe o baza stelara, impodobita cu coloane rasucite si capitaluri corintice.

In pronaos se afla mormintele lui Bogdan al III - lea mort la 1517, a surorii acestuia Maria (m.1518), al Mariei, sotia lui Petru Rares (m.1529) si al lui Stefanita Voda (m.1527).

În altarul bisericii sunt pastrate cu multa evlavie particele din moastele Sfintilor Trei Ierarhi (Vasile, Grigore, Ioan), Sfânta Ana - mama Maicii Domnului, Sfântul ierarh Alexandru, Sfântul ierarh Nectarie, Sfântul ierarh Vavila, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Rafael, Sfântul Mucenic Ghedeon, Sfântul Serafim de Sarov si degetul aratator al Sfântului Daniil Sihastru, iar în pronaos - craniul Sfântului Ierarh Ghenadie asezat într-o frumoasa racla sculptata.

Manastirea Putna

.........................

Romania

Bulgaria

Turkey

Greece

Croatia

Cyprus

Italy

Austria

In partea de sud a gropnitei, se afla mormantul lui Stefan cel Mare, acoperit cu un baldachin din marmura alba. Sarcofagul are minunate motive ornamentale de o inalta valoare artistica. Piatra tombala, din marmura alba, are o bordura exterioara realizata dintr-o impletitura de frunze de stejar, urmata de o pisanie.

Langa mormantul domnitorului, se afla cel al sotiei sale Maria Voichita, decedata in 1511. In partea de nord a gropnitei se afla mormantul Mariei de Mangop, cea de a doua sotie a domnitorului (m.1476) si al fiilor marelui domnitor, Bogdan si Petru.

Asezamantul de la Putna si-a castigat un binemeritat renume si datorita inestimabilelor valori artistice (broderii, tesaturi, manuscrise impodobite si ferecate in aur si argint, icoane, obiecte de cult), care se gasesc in muzeul amenajat in incinta manastirii.

Daniel Sihastru - Este considerat adevaratul întemeietor al vietii isihaste pe valea pârâului Putna, la începutul veacului al XV-lea. A trait în aceasta zona peste 20 de ani , într-o chilie mica sapata în piatra cu mâinile sale, ca un mare eremit si ascet purtator de Dumnezeu. Daniil Sihastru a ridicat viata isihasta din Moldova la cel mai înalt nivel de traire duhovniceasca, nevointa în pestera necunoscuta pâna la el în Moldova, ajungând la masura isihasmului sinait, palestinian sau atonit. El reprezinta prototipul sihastrului desavârsit, interiorizat, ajuns la masura contemplatiei, unit tainic cu Hristos prin asceza, prin rugaciune si prin harul Duhului Sfânt. Daniil Sihastru a fost sfetnicul de taina al domnitorului Stefan cel Mare, îndemnându-l sa lupte în fruntea ostenilor pentru apararea tarii de pericolul pagânilor, pentru apararea dreptei credinte.

Restul manuscriselor, reprezentând cinci tetraevanghele, cinci cuvinte de învatatura, patru sbornice, doua psaltiri, doua irmologhioane, doua tâlcuiri de evanghelii, doua testamente duhovnicesti, doua pomelnice, un minei, un triod, un ceaslov, un apostol, o carte de rugaciuni, o pravila apostoleasca, o leastvita si câteva fragmente disparate, mai dificil de atribuit, apartin secolelor al XVI-lea, al XVII-lea si al XVIII-lea, unele fiind identificate si datate exact, iar altele cu aproximatie.