Pestera Igrita - Pestera Igretului - Explorează România cu noi!

InfoGhidRomania.com
Du-te la conținut
Booking.com
Booking.com

Pestera Igrita - Pestera Igretului

Peştera Igrita. Localizare şi căi de acces. În zona localităţii Aştileu, limita dintre versantul nordic al Munţilor Pădurea Craiului şi Depresiunea Vadului este marcată de o faleză înaltă de calcar, în mijlocul căreia, la o altitudine de 328 m, se află ovalul regulat al intrării principale în Peştera Igriţa.

Indiferent dacă la Aştileu se ajunge cu trenul sau cu mijloace auto (comuna fiind legată de DN 1 printr-o şosea asfaltată de 4 km care pleacă din Aleşd), traseul spre peşteră continuă pe un drum carosabil până în satul Peştera (3,5 km) şi, mai departe, pe poteca de picior care urcă spre deschiderea peşterii (l km). În vecinătatea acesteia, la picioarele abruptului, se pot găsi terenuri potrivite pentru campare.
Cascada Igrita
Date istorice. Peştera Igriţa a făcut obiectul a numeroase investigaţii, dintre care primele aparţin entomologilor L. Miller şi J. Frivaldsky, care întreprind aici cercetări încă pe la jumătatea secolului trecut. Aceste cercetări sunt completate apoi de E. Bokor (1921), precum şi de E. Racoviţă şi colaboratorii săi (1921-1926). Cu ocazia campaniilor organizate de Institutul de speologie din Cluj, reputatul arheolog francez, abatele Henri Breuil, efectuează importante săpături, în urma cărora au fost scoase la iveală numeroase vestigii ale culturii aurignaciene. Între timp, L. Roediger publică în 1881 descrierea şi planul peşterii.
Pestera Igrita
Descriere. Datorită unui puternic proces de colmatare, peştera are în zilele noastre un aspect aparent labirintic, cu numeroase diverticole care se închid, toate, în fund de sac.

În realitate, de la intrarea în formă de gură de cuptor se ajunge printr-un scurt coridor ascendent într-o sală unică, al cărei spaţiu este compartimentat şi complicat de mai multe septe de rocă.
O a doua deschidere, mai mică şi situată mai sus decât cea dintîi, comunică, cu coridorul de acces, în extremitatea opusă a sălii se deschide o galerie îngustă şi joasă, întreruptă de mai multe praguri argiloase. Ea răzbate într-o a doua sală, circulară, a cărei boltă se ridică până la 30 m înălţime şi al cărei planşeu păstrează urmele săpăturilor practicate pentru a scoate la iveală numeroase oase de urs de cavernă.
Peştera Igriţa este cunoscută în primul rând pentru bogăţia de fosile aparţinând acestui mare mamifer dispărut spre sfârşitul ultimei glaciaţiuni, adică în urmă cu peste 10 000 de ani. Se estimează că numărul fosilelor conservate în depozitul de umplutură care acoperă podeaua celor 350 m ai reţelei subterane este de ordinul a câtorva sute de mii. Din păcate, valoarea estetică dată de existenţa unor forme variate de concreţionare care dubla înainte interesul paleontologic şi arheologic al cavităţii a fost în mare măsură compromisă datorită degradării accentuate a tuturor speleotemelor.

Această peşteră se constituie astfel într-un ilustrativ exemplu a ceea ce nu trebuie să facă vizitatorii cavităţilor subterane. Peştera Igriţa reprezintă probabil un vechi nivel de drenare, astăzi fosil, a apelor care se pierd în depresiunea de captare carstică de la Pusta Călăţea, aşa cum o dovedeşte prezenţa actualei resurgenţe a Peşterii Bişniţa, situată cu 52 m mai jos în acelaşi abrupt calcaros.
Condiţii de vizitare. În afară de mijloace individuale de iluminat, nu este necesar nici un alt echipament special pentru vizitarea peşterii.       
Autor Gh. Racoviţă
Înapoi la cuprins